„Sigur primesc câteva salarii compensatorii dacă mă dau afară" — este una dintre cele mai răspândite convingeri despre concediere în România. Și este, în cele mai multe cazuri, greșită. La o concediere individuală din sectorul privat, Codul muncii nu îți garantează niciun leu peste salariul cuvenit la zi. Singurul drept ferm pe care îl ai este preavizul: minimum 20 de zile lucrătoare în care rămâi angajat, cu drepturi depline.
Cât preaviz primești la concediere?
La concedierea pentru motive care nu țin de persoana ta (art. 65 din Codul muncii), pentru inaptitudine fizică sau psihică ori pentru necorespundere profesională, ai dreptul la un preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare. La demisie, tu dai preavizul: maximum 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile pentru cele de conducere.
Preavizul are două fețe, în funcție de cine pleacă. Când inițiativa aparține angajatorului, art. 75 alin. (1) din Codul muncii (Legea 53/2003) fixează un prag minim: salariatul concediat în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 nu poate primi mai puțin de 20 de zile lucrătoare de preaviz. Este un minim — contractul colectiv sau individual poate stabili o perioadă mai mare.
Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
— Codul muncii, art. 75 alin. (1) (Legea 53/2003)
Când tu ești cel care pleacă, preavizul de demisie funcționează invers: art. 81 alin. (4) stabilește un maxim, nu un minim. Cei cu funcții de execuție dau cel mult 20 de zile lucrătoare, cei cu funcții de conducere cel mult 45. Părțile pot conveni un preaviz mai scurt, iar dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, salariatul poate demisiona chiar fără preaviz (art. 81 alin. (8)).
| Situație | Tip funcție | Durată preaviz | Articol |
|---|---|---|---|
| Concediere (art. 65 / art. 61 lit. c, d) | execuție și conducere | minimum 20 de zile lucrătoare | art. 75 alin. (1) |
| Demisie | execuție | maximum 20 de zile lucrătoare | art. 81 alin. (4) |
| Demisie | conducere | maximum 45 de zile lucrătoare | art. 81 alin. (4) |
| Perioada de probă | execuție și conducere | fără preaviz (notificare scrisă) | art. 31 alin. (3) |
În perioada de probă — maximum 90 de zile calendaristice la funcțiile de execuție și 120 de zile la cele de conducere — contractul poate înceta la inițiativa oricărei părți printr-o simplă notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare.
Cum se calculează termenul de preaviz după Decizia ICCJ nr. 8/2024?
Din mai 2024 calculul este uniform: termenul de preaviz curge din ziua următoare comunicării notificării, se numără exclusiv în zile lucrătoare, iar dacă ultima zi este nelucrătoare termenul nu se prelungește. Ziua în care primești decizia nu se ia în calcul — regulile din Codul civil privind prelungirea termenelor nu se aplică aici.
Până de curând, modul de numărare a zilelor de preaviz era interpretat diferit de la o instanță la alta. Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pus capăt disputei prin Decizia nr. 8 din 20 mai 2024, pronunțată în recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 573 din 19 iunie 2024. Interpretarea este obligatorie pentru toate instanțele.
Termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului.
— ICCJ, Decizia nr. 8/2024, recurs în interesul legii (iccj.ro)
- Primești notificarea de preaviz în scris.
- Numeri din ziua următoare comunicării, ziua primirii nu se ia în calcul.
- Numeri doar zile lucrătoare, minimum 20.
- Termenul se împlinește în ultima zi lucrătoare, fără prelungire.
Ce se întâmplă dacă angajatorul nu respectă preavizul?
Nerespectarea celor minimum 20 de zile lucrătoare de preaviz atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere (art. 78 din Codul muncii). Consecința este repunerea părților în situația anterioară: reintegrarea salariatului și plata unei despăgubiri egale cu drepturile de care a fost lipsit (art. 80).
Preavizul nu este o favoare a angajatorului, ci o obligație legală. Dacă decizia de concediere îl ignoră sau îl scurtează sub minimul legal, ea poate fi anulată în instanță, iar angajatorul riscă să fie obligat să reia raportul de muncă și să achite salariile pe perioada în care omul a fost dat afară nelegal.
Termenul în care poți contesta decizia de concediere este de 45 de zile calendaristice de la comunicare — majorat de la 30 la 45 de zile prin Legea 269/2021. Excepția o reprezintă concedierea disciplinară, a cărei contestare rămâne supusă termenului de 30 de zile calendaristice. Întârzierea peste acest termen îți poate închide definitiv calea spre instanță.
Ai dreptul la plăți compensatorii la concediere?
La concedierea individuală din sectorul privat, Codul muncii nu prevede plata unor salarii compensatorii. Singura sumă garantată în plus față de salariul la zi este compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neefectuate. Plățile compensatorii devin obligatorii doar dacă sunt prevăzute în CCM sau în CIM.
Aici se ascunde cel mai răspândit mit despre concediere. Mulți cred că legea le datorează automat câteva salarii la plecare, însă Codul muncii nu spune asta. În afara salariului cuvenit la zi, singurul drept bănesc ferm este, conform art. 146 alin. (3), compensarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate, permisă numai la încetarea contractului.
Orice sumă peste acest minim depinde de o sursă contractuală: o clauză în contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil sau o negociere în contractul individual (CIM). În lipsa unei astfel de clauze, în sectorul privat acordarea plăților compensatorii rămâne la latitudinea angajatorului — adică nu este un drept, ci o decizie de business.
Plăți compensatorii la concedieri colective: schema OUG 98/1999
OUG 98/1999 instituie o schemă de plăți compensatorii pentru concedieri colective, dar cu un scop restrâns: societăți de stat, unități sub autoritate publică ori în procese de privatizare-restructurare. Cuantumul este de 6, 9 sau 12 salarii medii nete pe unitate, în funcție de vechime, nu un drept universal al oricui e concediat colectiv.
Schema OUG 98/1999 este des prezentată în ghiduri ca un drept general al oricărei persoane concediate colectiv. În realitate, ordonanța se aplică salariaților cu contract pe durată nedeterminată disponibilizați din societăți comerciale, companii și societăți naționale, regii autonome și unități aflate sub autoritatea ori finanțate de administrația publică, aflate în restructurare, reorganizare, privatizare sau lichidare. Condiția de bază: minimum 6 luni vechime la angajatorul care disponibilizează, realizată în ultimele 12 luni.
| Vechime în muncă | Cuantum total | Bază de calcul |
|---|---|---|
| sub 5 ani | 6 salarii medii nete pe unitate | salariul mediu net pe unitate din luna anterioară |
| 5–15 ani | 9 salarii medii nete pe unitate | salariul mediu net pe unitate |
| peste 15 ani | 12 salarii medii nete pe unitate | salariul mediu net pe unitate |
| județ cu șomaj peste media națională cu 5% | +1 salariu mediu net | salariul mediu net pe unitate |
Cum arată asta în lei? Un salariat cu 10 ani de vechime, dintr-o unitate unde salariul mediu net este de 4.500 de lei, se încadrează în tranșa 5–15 ani și ar primi 9 salarii medii nete, adică 9 × 4.500 = 40.500 de lei. Dacă rata șomajului din județ depășește cu 5% media națională, se adaugă încă un salariu mediu net.
Există și o capcană fiscală pe care multe ghiduri o omit. Plățile compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe unitate, primite prin concedieri colective conform legii, sunt venituri neimpozabile (art. 76 alin. (4) din Codul fiscal). În schimb, salariile compensatorii acordate voluntar de angajator, peste această schemă legală, sunt asimilate salariilor și se impozitează cu 10%.
Fenomenul nu e marginal. În 2025, 11.652 de persoane au fost efectiv disponibilizate prin concedieri colective în România, cu circa 21% mai multe decât în 2024, potrivit datelor ANOFM raportate de presa economică; la nivel național, 263 de angajatori notificaseră intenția de a concedia colectiv, vizând estimativ 23.907 de persoane.
Ce primești garantat și ce urmează după concediere
Indiferent de motivul concedierii, ai dreptul ferm la salariul pe zilele lucrate și la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Dacă pierderea locului de muncă a fost involuntară și ai cel puțin 12 luni de stagiu de cotizare în ultimele 24, poți primi și indemnizație de șomaj de la ANOFM.
Reperul util pentru orice calcul de despăgubire sau de plăți compensatorii este câștigul salarial mediu. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), în martie 2026 câștigul salarial mediu net pe economie a fost de 5.938 de lei (brut, 9.902 de lei). Este o medie națională, trasă în sus de domeniile și regiunile cu salarii mari — în majoritatea județelor, salariul tipic este simțitor mai mic.
După concediere intervine plasa de siguranță a șomajului. Conform ANOFM și Legii nr. 76/2002, indemnizația de șomaj se acordă dacă ai un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare înregistrării și dacă pierderea locului de muncă a fost involuntară. Durata este de 6 luni (stagiu 1–5 ani), 9 luni (5–10 ani) sau 12 luni (peste 10 ani). Atenție: demisia și încetarea prin acordul părților sunt considerate plecare voluntară și, în principiu, nu dau dreptul la șomaj — singura excepție notabilă este demisia fără preaviz pentru neîndeplinirea obligațiilor de către angajator.
Te-ai întrebat vreodată de ce două persoane concediate în aceeași lună, una individual și alta într-o concediere colectivă de stat, pleacă acasă cu sume atât de diferite, deși au muncit la fel?
Întrebări frecvente
Preavizul la demisie se numără în zile lucrătoare sau calendaristice?
În zile lucrătoare. Conform art. 81 alin. (4) din Codul muncii, preavizul de demisie este de maximum 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și de maximum 45 de zile lucrătoare pentru cele de conducere. La fel ca la concediere, după Decizia ICCJ 8/2024 numărătoarea pornește din ziua următoare comunicării.
Pot renunța la preaviz?
Da, dar prin acordul ambelor părți. Preavizul de demisie este un maxim, așa că angajatorul și salariatul pot conveni o perioadă mai scurtă sau renunțarea la ea. La concediere, angajatorul nu poate coborî sub minimul de 20 de zile lucrătoare fără riscul de a vedea decizia anulată în instanță.
Plățile compensatorii se impozitează?
Depinde de temei. Plățile compensatorii acordate prin concedieri colective conform schemei legale (OUG 98/1999), calculate pe salariul mediu net pe unitate, sunt neimpozabile potrivit art. 76 alin. (4) din Codul fiscal. Sumele acordate voluntar de angajator, peste această schemă, sunt asimilate salariilor și se impozitează cu 10%.
După concediere am dreptul la indemnizație de șomaj?
Da, dacă ai cel puțin 12 luni de stagiu de cotizare în ultimele 24 de luni și ai pierdut locul de muncă involuntar. Demisia și încetarea prin acordul părților nu dau, de regulă, dreptul la șomaj. Indemnizația se plătește 6, 9 sau 12 luni, în funcție de vechime.
În perioada de probă am dreptul la preaviz?
Nu. Pe durata perioadei de probă — maximum 90 de zile calendaristice la execuție și 120 la conducere — contractul poate înceta la inițiativa oricărei părți printr-o simplă notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare.
Acest articol nu reprezintă consultanță juridică.